Oneshout (topic pentru toti)

MY ONESHOUT:My Story
Descriere:Este povestea Jessiei si a lui Clio.

Azi este...Ziua aceea blestemata,in care s-a intamplat.E numai vina lor!Imi amintesc si acum cum era...Da...Era liniste...Soarele stralucea...Nimeni nu era afara,nici pasarile nu cantau...Era pur si simplu calmul dinaintea furtunii.Eram mici,si nu ne imaginam ce aveau sa faca parintii nostrii.
Eram o familie mare si fericita.Numele meu este Jessie Rioniky,si,impreuna cu sora mea,Clio...Am dus o viata grea.Poate ca a venit timpul sa o spunem...Sa ne descarcam...Era dimineata.Eu si sora mea inca dormeam in camera noastra mare,ca a unor printese.Dulapuri mari,rozalii sau albastre...Jucarii peste tot.Somnul nostru a fost intrerupt de o voce blanda,ce intra incetisor in camera noastra.Era mama.Se apropie incet de noi,si ne mangaie cu blandete.Parul ei blond,si ochii sai verzi o faceau sa para un inger.Si asta si era.Clio simtii mana mamei,si se trezii,frecandu-se la ochii ei micuti.
-Mami...zise ea,incet.
Mama ma trezii si pe mine.Era timpul sa mergem la gradinita.Am fugit spre baie,sa ne spalam.Peste cateva minute ne intoarcem in camera,imbracandu-ne.Eram fete,ce-i drept,bogate,si aveam destule haine din care sa alegem.Multe hainute stateau frumos aranjate pe umerase.Peste alte cateva minute eram gata pentru plecare.Vorba aia...,,La soare te poti uita,da la noi ba."Asta ne spunea mama si tata mereu.Am plecat spre gradinita.Sincera sa fiu,nu eram prea incantata,dar Clio era.Suntem firi diferite...Si totusi semanam in unele cazuri.In fine...Am ajuns la gradinita.Aveam sa stam acolo pana la 4.Toti copii din gradinita ne cunosteau...Si ne-au poreclit surorile Rioniky.Eram cele mai respectate acolo.In clasa noastra,era,ca de obicei,dezordine,datorita mie.Firea mea jucausa si totusi dezordonata...Dar Clio nu era asa.Eram,surori,dar ea mereu incerca sa ma opreasca.Dar fericirea de pe fetele noastre de copilasi nu avea sa dureze mult caci venii ora 4.Acum incep lucrurile,care,erau ciudate.Deobicei tata venea sa ne ia...Dar nu este.Stam si asteptam multa vreme...Eram deja ingrijorate...Cand,pe scari urca o doamna invarsta,cu parul lung si alb-galbui,si in ochii sai maronii avea sclipirea aceea de om bland si intelegator.Sa va spun cine era...Era bunica Tania.Se apropie de noi,si zambii,spunand:
-Buna,dragele bunicii!
-Sarut-mana,bunica Tania!zisera-m amandoua intr-un glas.
Intr-un sfarsit am ajuns acasa.Da...Acasa...Dar acest acasa nu v-a ami dura mult.Nu era nimeni acasa.Era gol.Bunica ne duse inauntru.Eu si Clio am mers la baie sa ne spalam.
-Jessie,Clio,eu ma duc pana la magazin!se auzii vocea bunicii,care iesise pe usa.
Nu ne-am speriat...Eram obisnuite...Am mers in camera noastra,incercand sa ne gasim ceva cu care sa ne ocupam timpul.Am desenat,ne-am jucat,ne-am uitat prin cartile cu poze...Dar nimic nu ne-a facut sa ne linistim...Trecu-se deja o ora de cand bunica nu s-a intors.Mama si tata nu raspundeau la telefon...Deodata din ochii nostrii ies cateva picaturi de apa.Plangeam...Nu ne puteam abtine...
-Surioara,mie nu-mi palce...zise Clio,fugiind spre camera noastra,si bagandu-se sub plapuma.
Am fugit dupa ea.
-Nici mie...
Am stat asa o zii...Dimineata,a venit cineva dupa noi,dar mai mult ne-au speriat...Erau cativa politisti,cu doi oameni imbracti frumos.Era o femeie tanara si la fel de blanda ca si mama,dar in ochii barbatului se vedea ura fata de noi,copii.Doamna ne lua de mana si am plecat intr-o masina mare...Numai clipe de neliniste au fost.Dar am fost duse la un centru pentru copii abandonati sau orfani.Ne-am inteles bine cu toti,chiar daca la inceput ne-a fost teama.Peste cativa ani,am primit o veste infioratoare.Parintii nostri au murit,si suntem mostenitoarele unei averi foarte mari.Impreuna cu aceste vesti,a mai fost si o scrisoare de la parinti.
"Dragele noastre,
Ne pare rau ca v-am lasat asa,singure.Probabil,cand ve-ti citii aceasta scrisoare,noi o sa fim morti.Am facut un contrct cu niste oameni dubiosi...Scuza-tine.Clio,sa ai grija de Jessie,bine?
Cu drag,mama si tata"
Am ramas impietrite.Fiecare se gandea la problema lui.
-Nu-mi vine sa cred!Ce lasi!Pleaca,asa,fara sa spuna si dupa trimit o scrisoare?am strigat eu,plecand de langa Clio.
Soa mea incerca sa vina dupa mine,dar fu oprita de doamna directoare.
-Clio...Bravo!Ati iesit de aici!
-Multumim,doamna directoare.zise Clio,fericita,venind spre mine.Jessie,am iesit de aici!
Eram intr-un copac,plangand,dar auzind vrobele acestea am sarit de acolo,fericita.
-Uraa!Sa mergem!am zis,plecand sa-mi fac bagajele.
Dupa ce am iesit de acolo am inceput o alta viata.Pe la varsta de 16 ani,am inceput sa beau,sa stau prin cluburi sau discoteci sau sa ma dau la baieti.Si Clio,inceraca sa nu mai fie aceeasi...Desii nu reuseste.Ne-am maturizat,am crescut,si am uitat de acele doua fiinte care ne-au facut viata un dezastru...Eu am ramas cu aceeasi ura pentru mama si tata,dar Clio nu...

SFARSIT.
ATENTIE:acest oneshout este pe baza fatelor imaginare